Vibratii de inimi moarte.

Si sunetul sirenelor ma asurzesc,
Si nu pot sa-nteleg,
Caci lumea crancen imi canta
Dar eu -
Am asurzit, de le veacurile timpurilor

Si vantul, mana-si pune pe a mea spinare
Iar fiorul metalic din strafandul gurii,
Pana-n adancul inimii.
Iar scriul, mi s-a asternut in spate.

Nu vreau - dar trebuie,
Amintirea sa ti-o uit
Caci si-n sufletu-mi ploua
De a ta privire rece, necrutatoare
De-o zaresc.

Iar glasul tau, fiordul,
Tristetea ce mi-o poarta
Parfumul sangelui tau cald
De timpul uitat, caldura nu ti-o mai simt.

Si de ultima bataie de suflet ti-as da
In zadar a ta inima - isi uita stapan
Caci voi vana, pana-n ultima lumina de timp
A ta fericire nepretuita-mi.

Si-a noastra poveste,
Trista mireasa moarta nemaritata
Umbra ce-si poarta
Neagra eternitate in zadar isi cauta.

Al ei suflet, al meu.
Inima-i-n pumnul incestat o tineam
Dar vantul crancen, a luat-o
In piatra, in pulberi, s-a asternunt la ceruri.

Pe bolta stafidie
Uitata iubire
Zace ne-ntrebata:
"E malefic!"

Moarta lume moarta se-ntreaba:
"Ma usuc si pic!"
Ale noastre membre de prisos,
"Murim, murim, ajutor?"

Molecula de parfum ce ti-o mai simt
Pe haina de ani scorojita
Fractura de lumina
Peste ea si peste chipu-mi se apleaca.

Am uitat.
Nu vreau, nu stiu.

Vibratii de inimi moarte.

Rece

Dimineata rece ,patul gol.El fara ea,ea fara el .Patul rece ,e rece nimeni nu-l incalzeste.Iubirea cea care aduce lumina blanda-n lumea stearsa de vantul urii s-a stins.El...,sta ,priveste pe geam pe care lin suflarea vietii se asterna.O bricheta,o miscare ,vapaiile se aprind,dar nu sunt ale inimii sunt ale brichetei.Cu mana ,lent,se intinde spere pachet,viata si-ar arde-o.Si suflarea lui o mistuie.Gandul la puritatea ei il ravaseste ,sunetul vocii ei il faca sa planga iar parfumul ei sa suspine.Momentul in care el o tin pe ea,in care ea il tine pe el,il doare.O farama din viata-i scrum ,si ustura si doare,dar.. timpul sufla,durerea se sterge cicatricea se vindeca,insa  ramane acolo si doare si o vezi si totusi nu uiti.

Sufletul

Noapte suspina-n adancul negru.Frunzele cad incalzind lumea pustie.Sufletu' unei fete reci se aventureaza,pasind pe frunzele care fosneau amar.Fata-i luminata de luna ,buzele-i insingerate,ochi-i inlacrimati zabetu-i pustiu fara urma de fericire cautau o raza de speranta.Ajungand la marginea stancii cea vitrege,stand precum un suflet solitar,vantu-i pasindu-i prin parul tesut cu matase neagra,o soapta se aude:"Nuh!Te rog nu vreau sa te pierd,suflet bland!Mereu inma-mi va bate pt tine!Nu teh du!".Lacrima-i cade sparganduse de umaru-i gol,ochii inlacrimati soapta grea spargandu-i inima.Simtind ca se stinge din launtru' isi deschide usa inimii scotand-o prefacuse-se-n praf.Ridicandu-se-n suflarea pamantului dusa departe astfel nu va mai putea simti acel gol adanc lasat de el!Se lasa pe mrejele vantului cazand in prapastia vitrega cu lacrimi in ochi.El sarind dand din aripi cu putere incercand sa invinga lumea cea cruda,ea trasa spre intuneric,dar...,dar...,e prea tarziu cazuse fara suflarea vietii!