Si sunetul sirenelor ma asurzesc,
Si nu pot sa-nteleg,
Caci lumea crancen imi canta
Dar eu -
Am asurzit, de le veacurile timpurilor
Si vantul, mana-si pune pe a mea spinare
Iar fiorul metalic din strafandul gurii,
Pana-n adancul inimii.
Iar scriul, mi s-a asternut in spate.
Nu vreau - dar trebuie,
Amintirea sa ti-o uit
Caci si-n sufletu-mi ploua
De a ta privire rece, necrutatoare
De-o zaresc.
Iar glasul tau, fiordul,
Tristetea ce mi-o poarta
Parfumul sangelui tau cald
De timpul uitat, caldura nu ti-o mai simt.
Si de ultima bataie de suflet ti-as da
In zadar a ta inima - isi uita stapan
Caci voi vana, pana-n ultima lumina de timp
A ta fericire nepretuita-mi.
Si-a noastra poveste,
Trista mireasa moarta nemaritata
Umbra ce-si poarta
Neagra eternitate in zadar isi cauta.
Al ei suflet, al meu.
Inima-i-n pumnul incestat o tineam
Dar vantul crancen, a luat-o
In piatra, in pulberi, s-a asternunt la ceruri.
Pe bolta stafidie
Uitata iubire
Zace ne-ntrebata:
"E malefic!"
Moarta lume moarta se-ntreaba:
"Ma usuc si pic!"
Ale noastre membre de prisos,
"Murim, murim, ajutor?"
Molecula de parfum ce ti-o mai simt
Pe haina de ani scorojita
Fractura de lumina
Peste ea si peste chipu-mi se apleaca.
Am uitat.
Nu vreau, nu stiu.
Vibratii de inimi moarte.
